MOTTO

 

“La noi pietrele vorbesc...
Si padurile soptesc!

La noi stancile gandesc...
Iar izvoarele doinesc!

Florile sunt cantatoare...
Si cu vorbe chematoare!”

Legenda Branului:
Din vorbele lui
Sirnea-Bran-Rogozeanu

Satul Ciocanu este una din primele trei localitati din tara, situate la cea mai inalta altitudine, aprox 1200m altitudine. Este la aproximativ 7,5 km (4,5 km pana in Sirnea, iar apoi inca 3 km pana in Ciocanu) distanta, de DN73 (Brasov - Campulung - Pitesti). Zona poarta denumirea si de “Culoarul Rucar - Bran”.

Ca o particularitate, extrem de spectaculos este faptul ca din anumite locuri ale satului Ciocanu (unul din aceste locuri este chiar “Cabana Ta”) se poate admira in toata splendoara sa, atat Masivul Bucegi cat si Masivul Piatra Craiului. Este un peisaj de vis absolut.

Din punct de vedere administrativ, Satul Ciocanu tine de Comuna Dambovicioara si nu de Sirnea sau Fundata cum ai fi tentat sa crezi in primul moment...


Drumul care trece prin fata cabanei, se mai numeste si “Drumul Liniei” sau “In Linie”, deoarece desparte Judetul Brasov de Judetul Arges. Astfel cabana este situata in Jud Arges, iar stalpii electrici de peste drum, precum si conducta de apa potabila tin de judetul Brasov.

Satul Ciocanu, printre putinele localitati din zona - gen Bran, Moieciu - (poate chiar din tara!) nu a fost atins de “marea colectivizare” adusa de regimul comunist. Astfel ca dupa 1990 locuitorii satului Ciocanu, erau printre cei putini din Romania, cu terenurile si proprietatile ramase intacte si pe vremea comunistilor, asa cum le-au mostenit ei, de dinaintea celui de al doilea Razboi Mondial. Din informatiile pe care eu le detin, originile Satului Ciocanu se afla cumva inainte de anul 1900...


Indeletnicirea de baza a satenilor autentici ai satului Ciocanu, era crescutul oilor si vacilor. Mai la tot pasul poti vedea salase de vite cu podul plin de fan, cosit din vara. Aceste salase (grajduri) adaposteau vitele iarna, pentru ca satenii sa nu mai care fanul la grajdul din sat.

Batranii din Satul Ciocanu, spun ca foarte aproape de locul unde e situata cabana, trecea granita imperiului Austro-Ungar cu Tara Romaneasca sau Valahia cum i se mai spunea pe atunci. O astfel de istorie o are un loc anume (asezarea pietrelor atesta acest lucru), despre care se spune ca ar fi fost chiar un punct de comanda pe granita. Dealtfel, tot in zona se pot observa niste “ochiuri desenate” din pietre puse unele peste altele, astfel ca nu ti-ar trebui mare vocatie de istoric, ca sa poti jura ca pe vremuri acolo erau cuiburi de mitraliera, mai ales daca tii cont de pozitia lor strategica in cadrul zonei.

Am fost surprins sa vad ca proprietatile/pasunile erau delimitate de garduri de piatra stransa de pe proprietatile delimitate, fie ca acestea erau pasuni sau pur si simplu era o coama de munte, plina de stanci si copaci... Probabil asta a fost singura modalitate de delimitare, menita sa reziste in timp...

Una din frumusetile satului Ciocanu (in afara frumusetii mirifice a peisajului) este faptul ca asezarea caselor este facuta relativ la mare distanta unele de altele, ceea ce iti confera (sau iti conferea pana mai de curand!...) intimitate deplina, asta daca vom compara Satul Ciocanu cu alte sate din Campia Baraganului...

Insa daca tot vorbim de frumusetile locului, suntem datori sa vorbim un pic si de asprimea si “intensitatea” anotimpurilor. Iarna de exemplu, in anumite zone ale satului (unde este situata si cabana de exemplu, fac aceasta precizare, deoarece pe drumul principal ce leaga centrul Sirnei de centrul satului Ciocanu, se baga plugul si daca ai o masina buna cu tractiune integrala, dar mai ales lanturi, poti merge cu masina...) incat saptamani bune nu poti avea acces cu masina, fie ca vorbim de Jeep sau tractor. Singura alternativa ramane sania, desi cand viscolul este foarte puternic, zapada troienita face accesul imposibil, fie si cu sania! (admit insa ca aceste situatii, au totusi titlu de exceptie).


Vara, pentru ca satul se afla pe culoarul Rucar-Bran, fix in luna Iulie, cand soarele e arzator si stai in tricou, deseori se intampla, mai ales cand soarele intra in nori si vantul incepe sa bata, sa simti frigul muscand... Este momentul in care apelezi rapid la pulover sau jacheta... Este semnul pe care ti-l da natura si care s-ar traduce cam asa: ”Ai grija, esti pe o culme de munte, la o altitudine de 1200 de metri, respecta natura si mai ales fii echipat corespunzator!”. Chiar daca e vara, ideal este sa nu iti lipseasca bocancii de munte si ceva echipament menit sa te ocroteasca de vant si ploaie.

In compensatie cu asprimea anotimpului, ai parte insa de cel mai curat si mai pur aer pe care il poti respira, intr-o zona cu poluare zero. Nu ai cum sa nu faci diferenta mai ales daca vii dintr-un oras poluat cum este Bucurestiul. Oxigenarea tesuturilor se face parca altfel la 1200 de metri altitudine, in Satul Ciocanu, la “Cabana Ta”… Marturie stau senzatiile ce pot fi traite de barbati, cand se trezesc dimineata, capabili sa… sparga muntii.

© Copyright 2014 - Cabana Ta - creat de LineDesign